Vine o zi..

Şi mă simt al dracu' de aiurită.. Poate am motive, poate nu am.. Nu ştiu. Sunt confuză. Poate prea multe chestii s-au întors împotriva mea.. Chiar nu ştiu. Oricum, nu vreau păreri de rău.

Uneori îmi doresc să pot vedea în viitor.. Să văd dacă e bine să fac ce vreau să fac în momentul de faţă, să ştiu dacă voi suferi, să ştiu dacă va fii totul ok. Sau poate atunci nu ar mai avea viaţa niciun fel de farmec, ar lipsi suspansul din fiecare zi .. Deci rău aşa, rău aşa. Cine să mă mai înţeleagă dacă nici măcar eu nu sunt capabilă a mă înţelege?

Poate o să vină ziua când mă voi simţi şi eu împlinită din toate punctele de vedere. Poate voi avea toate persoanele dragi mie alături de mine, nu doar pe jumătate ca acum.. Poate voi iubi şi voi fi iubită.. Poate nu voi mai fi confuză, nehotărâtă. Poate voi fi fericită, mai ştii? Însă realizez că până voi fi eu fericită mai am de aşteptat destuuuul de mult timp..

Şi totuşi.. a iubi e o crimă ?

Dacă n-ai suferit, nu poţi înţelege adevărata iubire! Trebuie să te purifici şi să te căleşti la suferinţele vieţii, pentru a-l putea înţelege pe acela care se apropie de tine.

Iubim, suntem iubiţi, dar procesul acesta nu-l înţelegem, căci dacă l-am pricepe, am cunoaşte elasticitatea acestui sentiment. Însă prin suferinţă descoperim iubirea, o înţelegem, dar numai atât! Cât de puţin pentru un sacrificiu atât de mare...

Existenţa vieţii mele atât de zbuciumate s-a sprijinit şi se menţine numai pe iubire. Iubesc fără nicio prejudecata, fără interes, fără vanitate. Cred în iubire, singura izbucnire pe acest pământ.

A iubi e o crimă ? ...

Big girls don't cry.

" I'm a big girl now and big girls don't cry." -  Minciuni.. Asta e cea mai mare minciună. Chiar am impresia că plâng mai mult decât obişnuiam să plâng când eram mică. Ştii.. când eşti mic nu prea realizezi de ce plângi: plângi că îţi lipseşte ceva, că vrei o jucărie, că vrei "x" lucru şi "y" chestie, dar niciodată nu plângi pentru că suferi prea mult sau că înţelegi care-i treaba cu viaţa.



A nu, n-am zis că eu am înţeles care e faza cu viaţa, dar încep să înţeleg şi mă doare.. Mă doare enorm de mult. Mă doare când văd atât de multă răutate, atât de multă indiferenţă sau minciună..



Mă doare să sufăr pentru alte persoane şi să văd cum lor nu le pasă mai deloc.. Mă doare.. Şi când mă doare atât de tare...plâng. Cică dacă plângi te descarci.. Pe dracu'.. Mda, aşa e, te descarci, pe moment şi când îţi aduci aminte, plângi iar..

" Dac-o vezi sa-i spui ca mor.. "

" În momentele în care văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta, că în zadar trăiesc, atunci când sunt descurajat, satul de viaţă, te-am rugat femeie dulce şi fermecătoare să ierţi că am îndrăznit a te iubi, să ierţi că am aruncat această umbră de mizerie asupra vieţii tale.



Oare n-am comis cel mai mare păcat faţă de singura fiinţă în lume care, neiubita de nimeni şi antipatică tuturor muritorilor, mi-a dăruit o rază de speranţa ce nu o merit?



Totuşi, din parte-mi te asigur de un lucru: nu te voi uita niciodată!.. Ai fost şi eşti viaţa mea, cu tine a început, cu tine s-a încheiat.. Dacă nu trăiesc pentru a mă gândi la tine, n-am pentru ce trăi. "