Da! Într-un final simt că mi-am revenit. De ce? Cum? Nu ştiu. Ideea e că mă simt bine. Mă simt cel mai bine.
Mi-am făcut "n" planuri şi parcă încep să ies din monotonia de zi cu zi. Poate că ăsta e motivul pentru care încep să-mi revin. Poate.. nu ştiu.
Încă mai "suspin" după el, nu zic nu, daaar cred că m-am săturat să-mi pierd zilele nefăcând nimic altceva decât să mă gândesc la el, să mă gândesc cum ar fi fost, cum n-ar fi fost, dacă ar fi fost.. gata!
Şi da.. tot la el mă voi gândi când mă voi simţi pierdută, tot din cauza lui o să continui să am golul ăla în stomac, tot el o să fie special pentru mine, cel mai special, însă de azi..
vreau să mă simt BINE. CEL MAI BINE !
