Uite cum e, vorbim despre ce vrei tu, când vrei tu, cum vrei tu, dar nu îmi reproșa nimic când vine vorba de el, nu îmi cere să nu-l iubesc, nu-mi cere să-l uit, nu-mi cere nimic, zău că n-are rost pentru că, sincer, aș renunța la tot într-o secundă, pentru el.
Și cred că tocmai ce ai observat asta :).
Ai vrut adevarul? L-ai primit. Te-a deranjat, te-ai supărat, nu mă interesează. Tot ce mă interesa pe mine, era și este el.
i love him! happy now ? :)
Chiar asa.. Daca nu esti tu, ce mai conteaza? Nu mai conteaza nimic. Nimic nu mai are farmec. Mi-e dor de tine! O repet mereu. Te iubesc! Si asta o repet mereu..
Nu am trecut peste, doar am avut o impresie proasta. De ce nu ma poti face sa-l uit? De ce nimeni nu ma poate face sa-l uit? De ce, absolut nimeni, nu pare a fi mai bun ca el? De ce fiecare lucru pe care-l fac, trebuie sa-mi aminteasca de el?
De ce nu vii? Pur si simplu, de ce?
Ziceam ieri că mi-am revenit. Nu retrag niciun cuvânt. Chiar mi-am revenit, dar asta nu înseamnă că nu te mai iubesc, nu înseamnă că nu îmi mai e dor de tine, nu înseamnă că nu-mi mai doresc să te am lângă mine. Încă te vreau. Poate că o să te vreau mereu. Poate că o să te iubesc mereu .. Încă mă doare că nu eşti aici..Dar.. unde e el? Am Paradisul meu doar cu el.
