M-ai uitat.

Dragul meu,

Poate îţi mai zic aşa pentru ultima oară.. M-ai uitat. Chiar m-ai uitat. Te prefaci că nu s-ar fi întâmplat nimic, dar s-a întâmplat, iar din punctul meu de vedere nu a părut a fi "nimic". A fost ca un vis.. Pe care mi l-am adus aminte dimineaţă, pe care l-am resimţit dimineaţă, fiecare atingere, tot. Ştii, e o parte bună la vise şi anume aceea că, uneori, nu îţi prea aduci aminte ce ai visat, e doar aşa.. o amintire vagă, sau dacă îţi aduci aminte, peste câtva timp uiţi. Însă acum, fă-mă să înţeleg, cum pot să uit eu visul ăsta? Ai idee? Fă-mă să-l uit !!!

M-am săturat să plâng din cauza ta ! M-am săturat să nu pot să adorm din cauză că eşti tu prea, PREA indiferent. M-am săturat să ştiu că nu eşti al meu şi că, mai mult ca sigur, nu vei fi niciodată.

Îmi e teamă să mă uit prin casă.. Îţi simt prezenţa peste tot ! Gata! S-a terminat ! E ultima lacrimă pe care o mai vărs pentru tine !

You don't love me the way that I do.

Sunt tot eu..

Tu ce mai faci, iubitul meu uitat? Îţi mai aduci aminte de mine? Sunt eu.. Ştii, fata aceea care tresărea la auzul vocii tale, fata care ar fi sacrificat orice pentru tine, chiar pe ea însăşi; fata care abia aştepta dimineaţa ştiind că urmează o zi în care te va revedea, iar tu, tu o vei lua în braţe, o vei săruta şi o vei ţine de mână, promiţându-i că vei fi mereu lângă ea; fata care plângea de dorul tău, fata care nu te-ar fi lăsat să pleci niciodată, fata care era întotdeauna alături de tine, fata care îşi dorea să o iubeşti şi să nu mai asculţi de gura lumii, fata cu care te uitai în nopţile de vară, la stele.

Îţi aduci aminte acum? Sunt tot eu. Fata care te iubea odată..

I dare you to move.

Încet, încet.. îmi revin. Sigur, îmi revin destul de greu, dar simt că devin indiferentă. Ştiu că nu e bine, dar am ajuns la limită.. Mă doare că te prefaci că nu s-ar fi întâmplat nimic, mă doare că nu îţi pasă, mă doare că nu îţi dai seama că am fost lângă tine de la bun început, că nu îţi dai seama cine te iubeşte cu adevărat.. Mă doare simplul fapt că nu eşti al meu .. Şi poate ar fi mai bine să nu îmi mai pese nici mie. Astfel nu m-ar mai durea toate lucrurile de mai sus.

Îmi doresc, uneori, să pot da timpul înapoi la ziua în care te-am văzut prima oară.. Şi să mă prefac că nu te văd, să nu mai dau importanţă la ce a urmat după aceea, să nu mai pun suflet deloc. Să te consider la fel ca pe ceilalţi ( azi vii, mâine pleci ), să te ignor pur şi simplu.

De ce faci lucrurile să pară atât de complicate, când ele sunt atât de simple?