Încet, încet.. îmi revin. Sigur, îmi revin destul de greu, dar simt că devin indiferentă. Ştiu că nu e bine, dar am ajuns la limită.. Mă doare că te prefaci că nu s-ar fi întâmplat nimic, mă doare că nu îţi pasă, mă doare că nu îţi dai seama că am fost lângă tine de la bun început, că nu îţi dai seama cine te iubeşte cu adevărat.. Mă doare simplul fapt că nu eşti al meu .. Şi poate ar fi mai bine să nu îmi mai pese nici mie. Astfel nu m-ar mai durea toate lucrurile de mai sus.
Îmi doresc, uneori, să pot da timpul înapoi la ziua în care te-am văzut prima oară.. Şi să mă prefac că nu te văd, să nu mai dau importanţă la ce a urmat după aceea, să nu mai pun suflet deloc. Să te consider la fel ca pe ceilalţi ( azi vii, mâine pleci ), să te ignor pur şi simplu.
De ce faci lucrurile să pară atât de complicate, când ele sunt atât de simple?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu