Încerc să-mi dau seama de ce a trebuit să se întample aşa, dar nu găsesc răspunsul la întrebarea asta de caţiva ani .. Dar poate n-ar trebui să-mi pese de ce s-a întamplat tocmai aşa, tocmai mie .
Altă întrebare care mă chinuieşte ar fi: de ce eşti aşa, acum ?
Te consideri inteligent ? Consideri că ai vreo putere asupra mea ? Crezi că mai însemni ceva pentru mine ? Vai, te înşeli amarnic. Lasa-mă să te anunţ că pentru mine reprezinţi un mare nimic, iar gesturile tale mă lasă rece.
Poate ar fi trebuit ca planul tău să iasă altfel . Poate eu ar fi trebuit sa îţi cad la picioare. Îmi pare rău pentru eşuarea ta, sincer. Îmi e milă de ce ai ajuns.
Faci parte din trecut, din prezent n-ai făcut parte niciodata, iar de viitor nici nu se pune problema. Dacă tu crezi că mă doare, te asigur, sunt foarte bine .
Nu vreau decat să îţi mulţumesc că m-ai făcut mai puternică .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu