El.

El e minunat de răbdător şi nu se plânge niciodată, chiar când îşi aminteşte, ceea ce trebuie să se întâmple mult mai des decât mă lasă pe mine să cred.

Îmi dau seamă de asta după înfăţişarea lui deodată pierdută, după chipul drag lipsit de orice expresie, parcă spălat de o mână nevăzută şi preschimbat într-o masca, un lucru rece, sculptat, frumos, dar fără viaţă. Atunci fumează ţigară după ţigară, fără să-şi mai dea osteneala să le stingă - şi chistocurile licăritoare zac în jur, pe jos, ca nişte petale - şi vorbeşte cu insufleţire despre orice, primul subiect care-i trece prin minte..