Vine o zi..

Şi mă simt al dracu' de aiurită.. Poate am motive, poate nu am.. Nu ştiu. Sunt confuză. Poate prea multe chestii s-au întors împotriva mea.. Chiar nu ştiu. Oricum, nu vreau păreri de rău.

Uneori îmi doresc să pot vedea în viitor.. Să văd dacă e bine să fac ce vreau să fac în momentul de faţă, să ştiu dacă voi suferi, să ştiu dacă va fii totul ok. Sau poate atunci nu ar mai avea viaţa niciun fel de farmec, ar lipsi suspansul din fiecare zi .. Deci rău aşa, rău aşa. Cine să mă mai înţeleagă dacă nici măcar eu nu sunt capabilă a mă înţelege?

Poate o să vină ziua când mă voi simţi şi eu împlinită din toate punctele de vedere. Poate voi avea toate persoanele dragi mie alături de mine, nu doar pe jumătate ca acum.. Poate voi iubi şi voi fi iubită.. Poate nu voi mai fi confuză, nehotărâtă. Poate voi fi fericită, mai ştii? Însă realizez că până voi fi eu fericită mai am de aşteptat destuuuul de mult timp..

Şi totuşi.. a iubi e o crimă ?

Dacă n-ai suferit, nu poţi înţelege adevărata iubire! Trebuie să te purifici şi să te căleşti la suferinţele vieţii, pentru a-l putea înţelege pe acela care se apropie de tine.

Iubim, suntem iubiţi, dar procesul acesta nu-l înţelegem, căci dacă l-am pricepe, am cunoaşte elasticitatea acestui sentiment. Însă prin suferinţă descoperim iubirea, o înţelegem, dar numai atât! Cât de puţin pentru un sacrificiu atât de mare...

Existenţa vieţii mele atât de zbuciumate s-a sprijinit şi se menţine numai pe iubire. Iubesc fără nicio prejudecata, fără interes, fără vanitate. Cred în iubire, singura izbucnire pe acest pământ.

A iubi e o crimă ? ...

Big girls don't cry.

" I'm a big girl now and big girls don't cry." -  Minciuni.. Asta e cea mai mare minciună. Chiar am impresia că plâng mai mult decât obişnuiam să plâng când eram mică. Ştii.. când eşti mic nu prea realizezi de ce plângi: plângi că îţi lipseşte ceva, că vrei o jucărie, că vrei "x" lucru şi "y" chestie, dar niciodată nu plângi pentru că suferi prea mult sau că înţelegi care-i treaba cu viaţa.



A nu, n-am zis că eu am înţeles care e faza cu viaţa, dar încep să înţeleg şi mă doare.. Mă doare enorm de mult. Mă doare când văd atât de multă răutate, atât de multă indiferenţă sau minciună..



Mă doare să sufăr pentru alte persoane şi să văd cum lor nu le pasă mai deloc.. Mă doare.. Şi când mă doare atât de tare...plâng. Cică dacă plângi te descarci.. Pe dracu'.. Mda, aşa e, te descarci, pe moment şi când îţi aduci aminte, plângi iar..

" Dac-o vezi sa-i spui ca mor.. "

" În momentele în care văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta, că în zadar trăiesc, atunci când sunt descurajat, satul de viaţă, te-am rugat femeie dulce şi fermecătoare să ierţi că am îndrăznit a te iubi, să ierţi că am aruncat această umbră de mizerie asupra vieţii tale.



Oare n-am comis cel mai mare păcat faţă de singura fiinţă în lume care, neiubita de nimeni şi antipatică tuturor muritorilor, mi-a dăruit o rază de speranţa ce nu o merit?



Totuşi, din parte-mi te asigur de un lucru: nu te voi uita niciodată!.. Ai fost şi eşti viaţa mea, cu tine a început, cu tine s-a încheiat.. Dacă nu trăiesc pentru a mă gândi la tine, n-am pentru ce trăi. "

Incercarea focului.

Se spune că oamenii devin mai buni şi mai puternici după o suferinţa şi ca să progresezi în lumea asta, sau în oricare alta, trebuie să treci prin încercarea focului. Oricât ar părea de ciudat, tocmai asta am şi făcut, din plin. Amândoi am cunoscut spaima, singurătatea şi chinuri îngrozitoare. Cred că pentru oricine, mai devreme sau mai târziu, sună ceasul încercării. Avem cu ţotii demonul nostru care ne subjuga şi ne hărţuieşte şi trebuie să sfârşim prin a-l combate. Noi l-am biruit pe al nostru; cel puţin aşa credem.

El.

El e minunat de răbdător şi nu se plânge niciodată, chiar când îşi aminteşte, ceea ce trebuie să se întâmple mult mai des decât mă lasă pe mine să cred.

Îmi dau seamă de asta după înfăţişarea lui deodată pierdută, după chipul drag lipsit de orice expresie, parcă spălat de o mână nevăzută şi preschimbat într-o masca, un lucru rece, sculptat, frumos, dar fără viaţă. Atunci fumează ţigară după ţigară, fără să-şi mai dea osteneala să le stingă - şi chistocurile licăritoare zac în jur, pe jos, ca nişte petale - şi vorbeşte cu insufleţire despre orice, primul subiect care-i trece prin minte..

Because of you.

Because of you, I never stray too far from the sidewalk..

Because of you, I learned to play on the safe side so I don't get hurt..

Because of you, I try my hardest just to forget everything..

Because of you, I don't know how to let anyone else in..

Because of you, I'm ashamed of my life, because it's empty..

Because of you, I am afraid .

And now I cry in the middle of the night for the same damn thing.

Un vis imposibil, irealizabil.

 Privirea ei intensă îl tulbură până în adâncul sufletului. Cât de mult ar fi dorit s-o împiedice să plece.. Era topit în faţa surâsului ei, a vocii ei melodioase; îi plăcea să-i respire parfumul, s-o strângă în braţe.. Cu un efort supraomenesc, îşi goni din minte aceste imagini. Un vis imposibil, irealizabil! Atunci o luă de braţ şi o conduse până la maşină. Incapabil să găsească cuvintele potrivite pentru a o reţine, îi deschise portiera şi apoi o ajută să se instaleze la volan. Atunci ea privi o clipă chipul lui frământat...  

Imi pare rau, dar am ales sa fiu ultimul vers.

Se intampla exact cum ma asteptam sa se intample.

In ultimul timp am fost cea mai insuportabila persoana. M-am facut ca ploua. M-am prefacut ca nu va cunosc.. M-am jucat cu sentimentele mele si ale altora. Am lasat sa se duca dracu', tot.. Pentru ca, sincer, nu prea mai pot! M-am saturat sa va vad atat de indiferenti, ca va suparati din nimicuri, ca va pasa doar de voi, ca uitati ca mai exist si eu.. Hello! Da, aici sunt. Ati uitat.. Nu va ganditi decat cum sa va faceti bine voua, cum sa va hraniti ego-ul. Pe bune, credeti ca mie imi e usor? Nu imi e usor, chiar nu imi e. Imi faceti rau si nu prea cred ca realizati. Mi-a ajuns! Nu mai pot. Ma doare de mor!

Dar.. Nu e nimeni acolo sa ma auda, nu e nimeni sa ma ajute, nu e nimeni care sa vada cu adevarat cine sunt, nu e nimeni sa vada ce se intampla in sufletul meu, nimeni.

Run away..

Cred ca vreau sa plec.. Undeva, oriunde, departe de orasul asta stupid. Sa uit de tot si toate. Sa am impresia ca nu s-a intamplat nimic niciodata. Daca s-ar putea, chiar sa ma schimb eu.. Sa nu mai fiu aceeasi. Sa am alta gandire, alte sentimente, alt aspect... As schimba toate astea fara sa ma gandesc.